- Numărul de inventar;
- Gestiunea – permite gruparea mijloacelor fixe în raport cu gestionarul acestora (şef de compartiment sau de secţie, maistru, etc.);
- Locul de muncă – centrul de producţie (şi de cost) la care este încadrat mijlocul fix (secţia, atelierul, etc.); cheltuiala cu amortizarea va fi preluată pe regia locului de muncă (dacă nu este completată comanda);
- Comanda – criteriu de analiză a costurilor (pentru aplicaţia ASiSplus.PC), astfel încât amortizarea mijlocului fix va fi preluată şi la acest nivel (poate fi: mijloc de transport, linie de fabricaţie, instalaţie destinată unui singur produs, etc.); nu este obligatorie completarea ei;
- Codul de clasificare - se determină conform catalogului de coduri de clasificare, care se livrează implicit cu biblioteca aplicaţiei ASiSplus.MF;
- Denumirea mijlocului fix;
- Seria de identificare (opţional);
- Valoarea de intrare a mijloacelor fixe este:
a) valoarea de intrare aferenta fiecarui mijloc fix, reevaluata în conformitate cu prevederile legale;
b) cheltuielile de achizitie pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;
c) costul de productie pentru mijloacele fixe construite sau produse de unitatea patrimoniala;
d) valoarea actuala pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit, estimata la înscrierea lor în activ pe baza raportului întocmit de experti si cu aprobarea consiliului de administratie al agentului economic, a responsabilului cu gestiunea patrimoniului, în cazul persoanelor juridice fara scop lucrativ, sau a ordonatorului de credite bugetare, în cazul institutiilor publice;
e) valoarea de aport acceptata de parti pentru mijloacele fixe intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii etc., conform statutelor sau contractelor, determinata prin expertiza.
- Data punerii în funcţiune, care poate fi:
a) la mijloacele fixe independente care nu necesită montaj şi nici probe tehnologice (utilaje pentru intervenţie, unelte, accesorii de producţie, mijloace de transport auto, animale etc.) se consideră puse în funcţiune la data achiziţionării lor, pe baza procesului - verbal de recepţie provizorie;
b) utilajele care necesită montaj, dar care nu necesită probe tehnologice, precum şi clădirile şi construcţiile speciale care nu deservesc procese tehnologice, se consideră puse în funcţiune la data terminării construcţiei, pe baza procesului - verbal de recepţie provizorie;
c) utilajele şi instalaţiile care necesită montaj şi probe tehnologice, precum şi clădirile şi construcţiile speciale care deservesc procese tehnologice, se consideră puse în funcţiune la terminarea probelor tehnologice, pe baza procesului verbal de punere în funcţiune;
d) sondele folosite la extracţia ţiţeiului şi gazelor, sondele de injecţie, precum şi sondele provenite din lucrările geologice care au dat rezultate, se consideră puse în funcţiune la darea lor în producţie, pe baza procesului verbal de constatare final.
- Durata normală de utilizare (DUR) – reprezintă durata exprimată în ani, calculată conform Legii 15 /1994, în care un mijloc fix este supus amortizării.Valoarea DUR este preluată automat (şi nu poate fi modificată) din codul de clasificare în care este încadrat mijlocul fix, pentru mijloacele fixe puse în funcţiune după 31.12.1993. Pentru mijloacele fixe puse în funcţiune înainte de 31.12.1993, durata normală de utilizare este calculată printr-un algoritm reglementat prin acte normative.
- Tipul amortizării, care poate fi:
a) liniară;
b) degresivă de tip 1 sau 2;
c) accelerată.
- Valoarea amortizată - calculată la un moment dat;
- Amortizarea lunară - calculată conform valorii rămase sau valorii de inventar şi duratei normale de utilizare.
